Cupolă bizantină pare cerul
Și stelele par mii de arabescuri,
Cu încrustări de bronzuri în safir.
Iar luna își revarsă strălucirea,
Ca un fluid de aur, care curge
Din răsturnarea unui larg potir.
Dantelă de argint șerpuitoare
E apa din grădina adormită. —
Sculptate-n fildeș —
Albele narcise
Adorm
Sub revărsarea aurită.
Dintr-un hamac, cu raze reci pe pleoape,
Doi ochi absorb
În noaptea lor natura,
Căci sufletul, care-a-ncetat
Să plângă, și-adoarme acum
Și dragostea și ura.
vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.