Vin obosită
Dintr-o cale lungă.
Am colindat ținuturi
Minunate,
Am străbătut pustiuri
Efemere,
M-am prosternat
Prin temple dărâmate.
Și m-am întors.
Cărarea fu prea lungă
Și prea mulți ani
Din urmă mi-a răpit.
Acum, aș vrea din nou
Avântul vieții
Și nu-l mai am.
O! cum am obosit!
vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia