E-atâta zbor alb sub cerul senin.
Zbor negru de clipe cu spaime ce vin.
Senină e bolta ca-ntiiul senin.
Cât doliu ascunde sub monștrii ce vin!
Cum uruie groaznic și tunetu-ncepe.
Pe lume pornește un vuiet de stepe
Ce urlă satanic și șuieră greu.
În ceru-i de veacuri s-a stins
Dumnezeu.
Se-aude prin ramuri cu fiori spre azur
Cum vâjâie-al morții năprasnic contur.
vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia