Povara deznădejdii,
Tot mai des, îmi prinde
Sufletul întors acum spre ură.
Un gol atavic
Inima-mi cuprinde,
O, inima ce-a plâns
Peste măsură.
Pustiu imens e-n urmă.
Anii-și poartă zăpada lor
Prin valuri de durere.
Cu dalta-i gravă
A cioplit tristețea
Și a săpat pe fruntea mea
Tăcere.
Cine-a murit în juru-mi
Și de ce, atâta plâns în viața mea
Ascund?
Ce blesteme grozave
Mi-au trimis
Urgia lor
Din haosul rotund?
Ce lumi de vis
S-au stins în jurul meu?
Sub vraja lor
Am tresărit vreodată?
Cine-ar putea acestea
Să-mi mai spună?
Durerea și-a zdrobit
Ultima strună!
vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
„Agatha Vasiliu-Bacovia a fost soția poetului George Bacovia; a fost o poetă simbolistă minoră” scrie wikipedia.
Greșit catalogată această poetă, mare păcat. Faptul că a stat în umbra lui Bacovia, pe care l-a venerat, nu ar trebui să ne facă s-o considerăm minoră, din punct de vedere literar.
Bacovia, poetul tristeții, din copilărie s-a izolat de cei din jur, poate din cauza acneei greșit tratată, ori a nopții în care a rămas închis în biserică, ori poate așa i-a fost firea, să fie interiorizat. Agatha se îndrăgostise de poezia sa dinainte de a-l cunoaște. Și-a asumat rolul de protectoare și totodată i-a păstrat poeziile și le-a dăruit mai departe. Fără ea, multe din poeziile lui s-ar fi pierdut. Poetul scria pe bucățele de hârtie, apoi le arunca, iar ea le strângea și le păstra.
Sigur, afecțiunea dintre ei s-a datorat unei compabilități sufletești. Poezia Agathei este tristă, de multe ori sumbră, încărcată de regrete, de amintiri, de singurătate. Nu cred că asta se datorează influenței poetului. Faptul că ea i-a iubit poezia dinainte de a-l cunoaște ne arată că disponibilitatea ei sufletească era oricum îndreptată spre melancolie, tristețe. Și cum altfel când era orfană de amândoi părinții (mama ei a murit când ea avea doar 4 zile)și a fost crescută de o mătușă?
Am găsit pe internet mai multe poezii scrise de această poetă și pe măsură ce aplicam diacriticele și verificam ortografia (pentru că erau postate jalnic, într-o formă care nu face decât să aducă prejudicii autoarei) m-am apropiat de universul ei liric. Un poet nu ți se dezvăluie printr-o poezie, două, trei. Trebuie citit integral ca să poți să-l simți. Prea multă tristețe am descoperit în versurile de o gingășie aparte. Singurătate și refugiu în amintiri. Citeam că au locuit într-o căsuță mică, aflată într-o suburbie a Bucureștiului, în care piesa cea mai importantă era un radio la care poetul obișnuia să asculte pe întuneric, iar dormitorul era mic precum o chilie.Casa a fost construită într-o singură lună, sub supravegherea poetei, fapt care iar ne arată că ea și-a asumat toate responsabilitățile familiale.
S-ar cuveni să-i cinstim numele și ca poetă, nu doar ca purtătoarea și promotoarea operei bacoviene, datorie morală pe care a împlinit-o ca soție și mai ales ca iubitoare de poezie, îndatorire asumată, la rândul său, și de fiul soților Bacovia până când moartea l-a răpit pe acesta înainte de a apuca să scrie o carte despre viața tatălui său.
Adina Speranta
sâmbătă, 20 noiembrie 2021