Voi, amintiri - Agatha Bacovia
Adăugat de: Adina Speranta

Voi, amintiri, veniți în lung șirag.
Să povestim de cel atât de drag,

De clipele trăite împreună,
Sub înstelate nopți cu lună,

Când îmi vorbea despre copilărie,
Ce nu i-a fost senină, nici zglobie,

Ci o uimire, cu priviri spre viață,
Cum s-ar mira o floare-n dimineață,

Când ar vedea în juru-i numai soare
Și plâns de rouă, peste orice floare.

De zile fericite prea puțin
Mi-a povestit poetul meu divin.

De bucurii, succese mici la școală,
Mi-a șopotit cu vorba lui domoală.

De casa părintească vorbea adeseori
Cum se plimba printre straturi cu flori

Și se-apleca sfios să le sărute
Cu gesturi delicate și tăcute.

Rozeta era floarea preferată,
Ce o păstra și-n file reci presată,

„Ea moare sieși credincioasă,
Rămâne pururi verde și frumoasă,

Cum vei rămâne tu, iubita mea!"
Mi-a spus odată cu o voce grea.



vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.