Ma las rapus de visurile voastre,
Copaci cu flori si frunze de pamant!
Din inimi impietrite la Cuvant
Se nasc pe cer intunecate astre.
Nu scot din teaca sabia taioasa-
Dreptatea mea-i de miel injunghiat.
Cu imparatul spaimelor ma bat
Ravnind sa-i stric nemeritata casa.
Va las ca hrana paine si cu vin,
Cand voi pleca,sa v-amintiti de Mine
De-acum si pana-n veacul care vine.
Pe nesimtite-n nori,am sa revin.
Nu vreau mariri si cinste de la voi;
Loviti-ma cu biciul,dati cu piatra,
Va inroseasca focul urii vatra
Ma duc sa fac un staul pentru oi.
vezi mai multe poezii de: SAlecsandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Minunată! Felicitări!
Nelu Preda
duminică, 19 iulie 2015
Multumiri fie aduse Celui din care,prin care si pentru care sunt toate lucrurile!
SAlecsandru (autor)
duminică, 19 iulie 2015
Extraordinară poezie, extraordinar mesaj ! Mulțumesc.
mirimirela
duminică, 19 iulie 2015
Consideratie Alecsandru pentru aceste minunate randuri!
ioana
duminică, 19 iulie 2015
Am recitit. Ai forta, talent si mesaj! Reverenta!
roxana.c
duminică, 19 iulie 2015
Asta e tare! Ai cateva metafore, comparatii de impact. Am citit si recitit. Aprecieri!
roxana.c
duminică, 19 iulie 2015
"Din inimi impietrite la Cuvant
Se nasc pe cer intunecate astre."
Minunata poezie, sfredelesti cu arma credintei sufletele noastre! Iti multumesc, te citesc cu cea mai mare bucurie si simt cum cuvintele tale ma inalta!
andreionthepoetry
duminică, 19 iulie 2015