Eu sunt vița voastră cea adevărată
Iar vierul este veșnicul Meu Tată;
Pe orice mlădiță care este-n Mine
Fără rod,o taie și pe foc o pune
.Vi le-am spus aceste căci nu vreau că ele
Cumva să vă fie prilej de cădere.
De prin sinagoge vă vor da afară
Dar atunci vor crede cei ce vă omoară
A venit purtând o scrisoare
Dăltuită în mădulare;
A deschis-o prin moarte,
Singură,adevărata carte.
Azi scriu iubind și așteptând
Descătușat de-acest pământ,
Cu gând pironit spre cer
Nu spre făpturile ce pier.
Nu sunt bogat,nu sunt sărac
Nu sunt îngust,cu capu-n sac
Nu am temperament de rac
Înfrunt dușmanul,ca un dac.
Dacă lumina caldă de la soare
Nu e strivită-n drumul ei de-un nor,
Cum poate străluci pe ceruri oare
Un curcubeu așa fermecător?
Departe de Egipt și Canaan
Pustia,șerpi-nveninati,o ară
Cătând pe orice răzvrătit să-l piară;
O zi -n călătorie-i cât un an.
Sunt în stare de iovie
Însă Dumnezeu mă știe;
Vede cum înșelătorul
Vrea să-mi fure viitorul.
Mă ascund în poezie
Nimenea să nu mai știe
Că am ars ca o făclie
Singuratică-n pusie
Te -așteaptă și azi acela
Care-i foc mistuitor
Intinzandu-ți iar nacela
Să te ia cu el în zbor