Agonia unei flori - Aurel Oancea
Poezie adăugată de: Oancea Aurel

    joi, 13 august 2015

Floare tristă şi frumoasă, floare
Aruncată-n colbul din cărare,
Din iubire fost-ai dăruită,
Dar te stingi sub soare, ofilită.

Mulţi, pe lângă tine, trec acum,
Unii nu te văd cum zaci în drum,
Neatenţi, te calcă în picioare.
Cui să-i pese de ce simte-o floare?

Agonia-ţi va sfârşi îndată.
Vei muri, de nimeni regretată,
Cum mor florile de pretutindeni.
Nu-şi va aminti de tine nimeni.

Floare tristă, cât de mult te-asemeni
Cu a mea iubire pentru oameni…



vezi mai multe poezii de: Oancea Aurel




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumoasa paralela, felicitări!
andreionthepoetry
joi, 13 august 2015


"Și cine s ar opri, să plângă
o frunză veștedă-n cărare..."
Frumoasă.
mirimirela
joi, 13 august 2015


Mi-a facut placere sa-ti citesc versurile si te astept cu mai multe...
ioana
joi, 13 august 2015


O poezie foarte simplă şi profundă în acelasi timp!
gabriela
joi, 13 august 2015