Floare tristă şi frumoasă, floare
Aruncată-n colbul din cărare,
Din iubire fost-ai dăruită,
Dar te stingi sub soare, ofilită.
Mulţi, pe lângă tine, trec acum,
Unii nu te văd cum zaci în drum,
Neatenţi, te calcă în picioare.
Cui să-i pese de ce simte-o floare?
Agonia-ţi va sfârşi îndată.
Vei muri, de nimeni regretată,
Cum mor florile de pretutindeni.
Nu-şi va aminti de tine nimeni.
Floare tristă, cât de mult te-asemeni
Cu a mea iubire pentru oameni…
vezi mai multe poezii de: Oancea Aurel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumoasa paralela, felicitări!
andreionthepoetry
joi, 13 august 2015
"Și cine s ar opri, să plângă
o frunză veștedă-n cărare..."
Frumoasă.
mirimirela
joi, 13 august 2015
Mi-a facut placere sa-ti citesc versurile si te astept cu mai multe...
ioana
joi, 13 august 2015
O poezie foarte simplă şi profundă în acelasi timp!
gabriela
joi, 13 august 2015