AGONIE DE TOAMNĂ
de Marian Florentin Ursu
*
Te văd cum luneci peste vremuri de departe
Când mă sugrumă bruma dimineţii prin livezi,
Eu toamna te doresc pe viaţă şi pe moarte
Dar mâna ta mă-mpinge înapoi spre pomii verzi
Sunt disperat ca un nebun în agonie
Când mai întinzi o mână umbrei mele peste timp
Dar nu-ţi mai simt în ochi lumina castanie
Şi toţi cocorii parcă mai rămân un anotimp
Între blestem, pierzanie şi mântuire,
Ţi-aş spune- adio dar splendoarea ta mă lasă mut,
Suntem doar noi, un iad şi-o linie subţire
Şi-atuncea când te pierd, te vreau din ce în ce mai mult
Mai stai iubita mea plecată prea devreme
Căci mă pândesc din clopot miturile de demult,
Întinde-mi mâna ta de gheaţă peste vreme
Şi –mpinge-mă definitiv şi cosmic spre trecut
Până la tine este cale de-o iertare
Dar bântuie jivine care vor să mi te ia
Şi eu sunt prins sub albe pietre funerare,
Într-un concert de cetină, de lut, şi fulgi de nea
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.