Vezi varianta desktop a site-ului
AGONIE DE TOAMNĂ de Marian Florentin Ursu
Poeții nu se umilesc La alții milă nu cerșesc Si nu pot fi manipulați Cu pumnul de arginti furați.
Lăcomia lumii îmi năruie plecarea Înlănțuit de-un lacăt din frici și ameninințări, În mersul meu, deprins mereu cu cercetarea Îmi tremură genunchii prin ceața de pe zări!
Lacrimi Universal este plânsul! La fel zâmbetul,râsul Paradisul!
Ne mor părinții și le plângem soarta Căci viața iute își învârte roata... S-a rupt din suflet sufletul de tată Și rana ce-a rămas e-nsângerată.
Ți-aș pătrunde nude gândurile male Agată...cobe-al tău sărut, erup Fiorii nori pe cerul dalb, de zale - Răsfrâng ploi cu grindină pe trup.
E firesc că râuri curg, Văi adânci ferestruind, Ca sunt zori, că e amurg, Că-n cer stele se aprind.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.