nu vreau nimic altceva
decat tăcerea să-mi mângâie grumazul
nopților mele ce trec nenumărate
o lipsă de interes meschin
câteva lacrimi grăbite în ceasul
de chin al poetului
sătul de incapacitatea altora
vânători de vise
în al căror lanț se stinge cățelul pământului
mă-ntind undeva
poate pe malul care desparte agonia unui orb
de visul unui copil desprins din brațele mamei
poate că sunt sortit să înot singur
înnobilat de un gând care rătăcește
printre artere
cumva în neștire
atinse de cuțit
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.