Ah, clipă, ce vie îmi ești!
Săpată prin vremuri de lut,
Cu drumul prin ceață pierdut,
Strivită-n clepsidră, trăiești.
Te zbuciumi ca fulgeru-n ploi,
Când urli cu tunet prin timp,
Cu unghii hapsâne te-nghimp
Și-ți șoptesc povești despre noi:
Că-mi ești sortită iubirii,
Că rumenă-n gând încă-mi ești,
Cu milă tu știi să-nrobești,
Liberă sunt rătăcirii.
În ani cu talgere pline
De gânduri mocnite-n tăceri,
Tot proaspăt miroși, ca și ieri,
Tot nouă îmi ești, ca și mâine.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.