Aidoma zmeului din copilărie - flavius
Poezie adăugată de: flavius

    miercuri, 22 iulie 2015

Unde gândurile se înlocuiesc prin vise şi somnul a rămas fără ochi
iubite mea citeşte în ele
cum se schimbă dorinţele şi mă întrupează într-un alter ego oscilant
ce mă transpune în privirile fixe
de mi se inhibă patimile
încât aş putea să mă deschid ca o uşă în afară
să-mi eliberez golul interior
şi să-l umplu cu ea, rana să dispară fără urme.

Rămâne numai duhul meu
care zideşte coloana prin care mă înalţ
aidoma zmeului
din copilărie,
cu uimirea şi bucuria trăită
din propria imaginaţie
pe care n-o poate repeta
nici propriul eu.



vezi mai multe poezii de: flavius




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos scris
Felicitari
mirela
miercuri, 22 iulie 2015


Interesant textul , cu tenta psihologica. Imi place.
stomff
miercuri, 22 iulie 2015


Acest text mai exista pe un site scris de: Silviu Somesanu. Puteti sa reveniti cu o precizare?
segemarius
miercuri, 22 iulie 2015


Iti multumesc pentru versuri...atat de frumoase.
Silviu
miercuri, 22 iulie 2015