Păcătuim, Fecioară Preacurată,
Prin faptă, grai și gând. Păcătuim:
Că doar din leagăn până-n țintirim,
E-un lung păcat viața noastră toată.
Prin pocăința binecuvântată,
Păcatul strămoșesc îl ispășim,
Ai milă de nevrednicul Trofim
Și de ispita lui neîncetată.
Înalț spre Tine ruga mea sărmană,
O, Născătoare fără de prihană;
De-i înflori din umbră, ca un crin,
Din limpedele-ți suflet, — strop de rouă
Ce oglindește-ntregul cer senin, —
Ne picură-n suflet și nouă.
————————————————————————
sursa: #versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Al. O. Teodoreanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.