în spatele perdelei de spital
paloarea chipului ei se amestecă cu o durere moartă
atâtea nopți identice au măcinat timpul
iar ea s-a cuibărit în colțul unui vis fundamental
unde totul este cuprins de albastrul dorit
o privesc și unghiile mele ar vrea să sfâșie câmpul
pe care aleargă liberă
zveltă
printre șerpi gâze flori
și nimeni nu-i spune că aparatul de lângă ea
este ultima baricadă în calea libertății
a mai trecut o zi din viața unei femei pierdute
într-un spital improvizat
adina v.
3.08.2022
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Bunä Adina, sunt Sorin Anca din Germania, mi-ar pläcea mult dacä m-ai contacta.
Sorin Anca
marți, 10 ianuarie 2023
Bună, Mireluka :) Nu am intrat pe net cam trei luni.
Ce se întâmplă?
Nu, de mine nu scăpați așa ușor :)))))
Puuuup!!!
Adina Speranta (autor)
miercuri, 14 decembrie 2022
Sper să nu dispari și tu, la fel cum a făcut-o CRITICUL BLIND... :(
mirimirela
sâmbătă, 19 noiembrie 2022
Adina, pe unde ești? Nu ai mai intrat de foarte mult timp pe sait! Oare chiar nu vezi/știi câte se petrec pe aci? Mi-e DOR de comentariile tale!!...
mirimirela
sâmbătă, 19 noiembrie 2022