femeia uitase să trăiască nimicurile
de zi cu zi
sau poate nu voia să mai mimeze fericirea
femeia aștepta inertă
să ridice altcineva
tripticul suferinței sale
astfel motivele izolării
ar fi devenit reale
femeia alerga pe câmpul sălbatic
pe care îl vedea numai ea
și corbi de hârtie o pândeau
din copacii albaștri fără frunze
în trupul hieratic
se estompa trecutul orb
și ea zâmbea pentru prima oară
dintr-odată
atât de frumoasă
adina v.
18.06.2022
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.