De cum mă trezesc simt nevoia să fiu altcineva.
Sunt bijutierul din colț.
Manipulez
lapislazuli, perla falsă,
opalul, și recomand plăpândelor logodnice
inelul de aur ce le face fericite.
Sunt hoțul de cai dintr-o țară îndepărtată,
Anatolia sau șesurile kirghize:
îi prind cu lasoul, îi biciuiesc;
totdeauna izbutesc să-i supun
pe acești semizei ai groazei.
După-amiază sunt un prinț:
va domni el peste poeți
sau peste-un popor ce se pleacă
după vânturi, după ploi?
Identitatea de seară
e cea care mă-mbată:
pe puntea unei corăbii,
despic valurile,
tai ecuatorul,
leg fedeleș orizontul.
La douăsprezece fără un sfert, noaptea,
redevin eu însumi,
prea bătrân, prea singur, respins
de rațiunea mea despicată.
Traducere Maria Banuș
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.