– spunemi de ce trăiești
– ca să alint o îndoială
la fel de blândă ca o pumă
în vârstă de-un pătrar de lună
– spune-mi de ce iubești
– pentru că oaia e un silex
silexul un genunchi de zână
zâna cuvântul agățat de-o aripioară
– spune-mi de ce te schimbi
– ba nu eu înmulțesc azurul
așa cum se-nmulțește în valuri o scrumbie
și orizontul îl împart
precum ai împărți un colibri
la două mii de copii orbi
– spune-mi de ce mori
– și lacătul și ciocârlia
și cartea și cascada
trebuie în sfârșit să-nvețe
să se-amăgească.
Traducere Virgil Teodorescu
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.