Chiar și trandafirul, vedeți dumneavoastră,
s-a deprins să mintă.
Chiar și cerneala atât de dulce a răvașelor
folosea la falsificarea aurorei.
Vă rog să înțelegeți! Femeile tinere
erau pierdute, pentru că
în fiecare dimineață
li se scotea din ochi puzderii de stele moarte.
Ba și cuvintele – v-am spus sau nu? –
purici erau, striviți între unghii.
Nici țara n-a putut să fie
de amintiri tămăduită,
așa c-a pus într-o copaie
cenușă, grâu, cal, auroră,
dragoste, ură, om, salivă.
Traducere Virgil Teodorescu
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet