M-am închis în cotlonul meu:
refuz să văd
trotuarele, platanii, azurul.
Cărțile zac pe jos,
mirosind a ceapă și-a praz.
Robinetu-mi vorbește într-un vechi dialect
din Macedonia sau din Galicia.
Fotografia lui Van Gogh
trebuie să o ard.
Descopăr pe poemul meu
pete de mucegai.
Nu mai vreau să hrănesc canarul,
să-mi șterg ochelarii,
să inventez enigme
pentru tot ceea ce în mine îmi taie aripile.
Agăț la cea mai pură dintre silabe
două sau trei cratițe.
Îi îi spun frigiderului:
”Hai să mințim un pic, ca exercițiu”.
Traducere Maria Banuș
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.