Să fii un cal nou-nouț.
Să fii un soare care-și strigă
adevărul în vânt.
Să fii porumbul germinând
mai mult, mai des decât o fată
tolănită pe stradă.
Să fii un copac în surghiun
care și-a născocit regatul.
Să ai un ocean.
Să ai o peninsulă
jucăușe ca focul.
Și să-ți ai capitala
în colțul fiecărei păduri.
Să ai un răsărit care stă
să se repeadă-asupra nopții.
Să ai pielea de aur.
– Știți foarte bine, totuși,
că aurul e somnambulul.
Traducere Virgil Teodorescu
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet