Las celor ce iubesc durerea mea,
nădejdea, celor tineri, îndrăznind
să-și înțeleagă inima lor tristă.
Sub umărul meu tina și-a ales
această carne care-i place; ploaia
bea resturile sufletului meu;
cui vrea, îi las poemele ce plâng,
și lumii nu refuz să-i dau, plecând,
decât un lux, orgoliul ce mi-a fost
și sens și viciu-n viață: libertatea.
Traducere Veronica Porumbacu
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.