Albe Corăbii !
Pe-oceanele lumii, încă plutesc,
Albe corăbii să-nfrunte.
Furtuni fără milă, catargul lovesc,
Din largul mâniei născute.
Se-ntunecă cerul, atât de închis,
Zorii pe ceruri tânjesc.
Fratii se-avântă, spre zarea de vis,
Cu râvnă si pace vâslesc.
Steaguri mărețe, flutură-n vânt,
Drapele cu semnul iubirii.
Credința îi poartă, spre cer cu avânt,
La țărmul deschis nemuririi.
I-aproape salvarea, se-aude de sus,
Iată zăresc un liman.
Iar frica dispare căci Domnul Isus,
La bord e Sfânt, Căpitan.
Si clipă de clipă, se-așteaptă un semn,
Mai limpede-i cerul si marea.
Când Fericiți, într-un cadru solemn,
Se va porni: " debarcarea. "
De Mitică Horlaci.
La rugămintea unor, Confrați, încerc să readuc pe site, câteva poezii !
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc nespus, Mirela.
Fii binecuvântată !
M Horlaci (autor)
luni, 18 ianuarie 2016
Minunată încercare, mulțumesc celor care te au rugat !
Foarte frumoasă poezie !
Cu drag,
mirimirela
duminică, 17 ianuarie 2016