Andreea, cred că mi-am fracturat
Niște oase de suflet.
Nu știu să-ți spun
Ce fel de oase sunt astea
Aș vrea să-mi vîr toate gândurile cu tine în nas,
Să-mi îndes vata durerilor adânc în ambele nări,
Numai ca apoi să-mi ridic ochii spre soare
Și, sângerându-mi sufletul,
Nu aveţi, vă rog,
O cremă de suflet?
Nu de alta,
Dar mi-a crăpat puțin