I
Sunt dimineți
în care mergi la râu
și te oprești
s-asculți în vânt
o voce iubitoare - marea.
Să zbori ai vrea
și să urmezi curentul
din părul ei cel despletit,
și-astfel speranța te menține
deasupra trestiei, plutind.
II
Un porumbel
ponoave traversează
spărgând
în purpuriu și gri
convingerea privirii.
Se rumenesc știuleții
ce-s absorbiți de raze,
străluminând pe cer
ca niște ochi
crescând de fericire.
III
Așa, în dulcea lene,
îmi odihnesc eu trupul,
și-amiaza în pridvoare
ia-nfățișarea
bărcii ce lunecă departe.
Și printre nori plutind
albaștri-n orizont,
contemplu luna
dezbrăcată, ce doarme
lângă râu.
traducere - g.Cristea
Tríptico azul
I
Hay mañanas
en que bajas al río
y te detienes
a escuchar en la corriente
la voz amorosa del mar.
Quisieras volar,
seguir el cauce
de su pelo suelto,
y tal esperanza te sostiene
sobre los juncos de la ribera.
II
Una paloma
cruza los maizales
quebrando
en violetas y grises
la certeza de las miradas.
Absortas en la luz
se doran las mazorcas,
brillanters contra el cielo
como lo ojos
colmados de placer.
III
Así mientras recobro
mi cuerpo lentamente,
la tarde en los balcones
toma la forma
de un barco que se aleja.
Entre las nubes que flotan
azules en el horizonte,
contemplo a la luna
dormir desnuda
junto al río.
vezi mai multe poezii de: Alberto Blanco
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.