Ursul butnar - Alecu Donici
Adăugat de: Gerra Orivera

Un urs văzând pe-un pădurar
De meserie cam butnar
Cum cercuri îndoieşte
Şi în avut sporeşte;
A socotit să-ncerce şi el ăst meşteşug.
La cercuri trebui strung
Şi alte cuviinţe,
Dar ursului ce-i pasă de practice ştiinţe:
El are lăbi, putere, el vrea neapărat;
Iar voia câte fapte pe lume n-a lucrat.
Acum răsună codrul! Tot ce-i nuia mai groasă,
Din rădăcină-i scoasă;
Trăsnesc, plesnesc copaci, în lăbi de urs mereu,
Dar lucrul mergea greu.
Văzând aşa ursachi la pădurar aleargă,
Încât sta gata omul asupra lui să meargă.
"Ascultă-mă, vecine! Ian nu te aţoşa, ─
I-a zis degrabă ursul, căci vorba nu-i aşa.
Eu am venit cu pace şi-ţi fac o întrebare:
Tu-ndoi la cercuri bine, apoi de ce eu, care
Acum de două zile muncesc necontenit,
Mulţime de pădure în labă-mi se sfărmară,
Făcându-o ciurcele, să-ncarci tu mii de cară,
Şi nici un cerc n-am îndoit.
Spune-mi de este oare
Vreun secret ascuns?"
- Aşa: el stă-n aceea, - lui omul i-a răspuns, -
Ce tu n-ai din născare,
Şi-anume: în răbdare!



vezi mai multe poezii de: Alecu Donici




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.