Pe aleea cu mesteceni
Te-ntâlnii, iubito, toamna;
Uite cum frunzișul trece-n
Codri care-și scutur coama!
Vei cădea și tu ca frunza,
Drept cu tâmpla-n pieptul meu,
Cum cade-un penson pe pânza
Unui tablou la apogeu.
Vino de-om sta-ntinși, vremelnici,
Până ce somnul ne-o fura,
Vom privi mesteceni falnici,
Cum se-nalță pe deasupra.
S-a-nceput o ploaie scurtă,
Picuri de pe ramuri plâng,
Gându-mi o dorință poartă:
Pierde-m-aș cu tine-n crâng.
vezi mai multe poezii de: Ihidaya
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.