E cea mai dragă zi din toate cele
Ce-au ferecat sămânța veșniciei
În raiul viu din trupul bucuriei.
E cea dintâia a iubirii mele.
E ziua cea cu foc albastru-n gene,
Desprinsă crud din 'nalte universuri,
Ca să-i găsesc ursită între versuri
Și să-i scufund parfumul meu în vene.
La rândul ei, a strâns o poftă-n mine,
Ca să îmi aflu verde de poiană,
Vărsat cu tot cu flori - cerneală-n pană
Și în întregul dor ce mă conține.
Aleg această zi să mă-nsoțească.
Azi o cuprind și-o strâng pân' la suspine.
Ce-mi tremură sub piept îi aparține,
Mă dăruiesc, ca timpul ei să crească.
Îi umplu, vârf, secundele cu stele
Și-n coama vremii ei agăț dorințe,
Să geamă, când voi bea nesăbuințe,
Ea, cea mai dragă zi din toate cele.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.