Alege-mă de-ți sunt otravă concepută prin simțibil
rupe tot când arde-n coaste chemarea irișilor mei,
săgeți înfipte-n trupuri moarte - iubirea-i un blestem,
iar sângele apos ce curge - un doliu efemer.
Dezorientată-ți caut palma în hăul amintirii mele,
cerșesc ce-aveam ca o dorință în gemete și rugă,
cu corpul ras de creste lungi, ce nu le mai ating,
nu-s nici lemn, nu-s nici cărbune - aprinde un chibrit!
vezi mai multe poezii de: andrioaiadianas
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.