Aleg sa stau cuminte-n banca mea:
Scolar pe drumul vietii pan-la moarte;
Un Altu-n brate zilnic sa ma poarte
Spre tronul unde canta dragostea.
Menirea mea-i sa dau in ei cu flori
Cand ma lovesc necrutatori cu pietre,
Cand focul rau pe-a inimilor vetre
Ii fac precum ardeiul,uneori.
Astept o clipa:clipa magistrala
A vesnicei si unicei schimbari
Cand lumea noatra ,azi materiala,
Va fi unita-n veci cu cea din zari.
Acolo-s locuri infinit mai bune
Iar frumusetea lor,de nedescris:
Izvorul sfant ce varsa-ntelepciune
E la-ndemana fiecarui ins.
Spre zarile de sus ma poarta pasul.
Stimati confrati purtand in piept condei,
V-asteapta nemurirea sa-i fiti vasul
Umpluti de fericire-n slujba ei!
15.05 2015 ora 18:40
vezi mai multe poezii de: SAlecsandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
frumos...
danab
sâmbătă, 16 mai 2015
Foarte frumos! Te felicit.
Alina Cristian
vineri, 15 mai 2015
Foarte frumos si te asteptam cu drag
roxana
vineri, 15 mai 2015
SAlecsandru ! Cât mă bucur că ai revenit ! Felicitări pentru postarea de azi !
mirimirela
vineri, 15 mai 2015