De aici el plecă în noaptea neagră
iar corpul său trebuia să locuiască în odaia aceasta
unde suspinele, pașii periculoși
nu vin, dar prezența lui
legată de acest pat în care plânge
o față înflăcărată,
tăinuită în întuneric,
piatră prețioasă.
Traducere Leo Butnaru
vezi mai multe poezii de: Alejandra Pizarnik