Vocile mele cântă
încât să nu le cântați voi
să-mi ticsiți gura cu perle în zori
veșmintele păsării dezolate în ploaie.
Acolo, în așteptare,
erupe o rumoare liliachie.
Și acolo, când va veni ziua,
o partiție solară sub mici tălpi negre.
Și când e noapte, mereu,
un trib de cuvinte mutilate
cerând azil în gâtlejul meu
pentru ca să nu le cânte
nefaștii proprietari de tăcere.
Traducere Leo Butnaru
vezi mai multe poezii de: Alejandra Pizarnik