Și atunci a fost
cu o limbă moartă și rece în gură
el a cântat cântecul pe care la lăsat să cânte
în această lume a grădinilor obscene și a umbrelor
care a venit într-o mișcare pentru al aminti
din cântecele timpului când era băiat
în care nu putea să cânte cântecul pe care dorea să-l cânte
cântecul l-au lăsat să cânte
altfel decât prin ochii absenți și absenți
prin gura absentă
prin vocea sa absentă.
Apoi, de la cel mai înalt turn al absenței
cântatul său a răsunat în opacitatea a ceea ce este ascuns
în extensia tăcută
plin de goluri mobile cum ar fi cuvintele
pe care o scriu.
vezi mai multe poezii de: Alejandra Pizarnik
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.