Amarul l-am spart nemilos,
Poveri am răpit tâlhăreste.
Dar, Doamne! n-ascult bucuros
Cum patima altuia crește.
Tot vine mereu câte-un val
Aproape, de stânci se zdrobește
Și trupul meu firav, brutal,
Cu spumă de gheață-l stropește.
Nu știu dacă pot aștepta
Acolo-n azur fericire.
Străină, o patimă grea
Ascult cum tot crește-n neștire.
14 octombrie 1901
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.