Când împrejur e uitare
Și-i liniște-n asfințit,
Privește cu blândă-alinare
Prin stuful de mal răsărit.
În zile de lenevie
Mă plimb pe-acolo și eu.
Nu-n stufuri oare să fie
Văpăile focului meu?
Privește severă, senină,
În ochii fostului gând.
Pășind pe-o cale străină,
Eu alte cântece cânt...
Curând amurg în calea
Destinului va ieși.
Va fi răsturnată cărarea-mi,
La tine eu iar voi veni.
mai 1902
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.