Cu-amurgul se-mreună înaltul zid pe cer,
Un geam e luminat, tăcerea-i luminoasă.
La uși nu bate nimeni și beznă e pe scări
Și umbre cunoscute îmi tremură prin casă,
Lumini tremurătoare pe ușă-n asfințit
Și larmă multă-n stradă, și forfotă, și umblet...
Te-aștept, sărman prieten, ești visul de sfârșit
Pe care îl mai are crepuscularu-mi suflet.
11 ianuarie 1902
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.