Sparg în ţăndări mărunte o stâncă
Lângă marea cu valul amar,
Iar asinul cu trudă adâncă
Duce piatra aceasta-n samar.
O lăsăm lângă calea ferată
Şi-napoi iar – la munca-ne grea
Ostenite picioare ne poartă
Şi asinul se-ndeamnă-a striga.
Da, se bucură biata jivină
Că uşoară-i e calea-ndărăt.
Şi ne-aşteaptă în drum o grădină
Cu răcoare şi umbră-n frunzet.
Peste garduri înalte apleacă
Trandafirii belşuguri de flori,
Şi izvoare murmur-şi îneacă
În cântare de privighetori.
Tot răcneşte asinul meu, bietul,
Când păşim pe la poartă-amândoi,
Şi se-aude-atunci râs în boschete,
Şi cântare răsună apoi…
Şi sorbind ne-nţeleasa cântare
Îmi îndemn măgăruşul şi ştiu,
Că pe ţărmul cu stâncile-n soare
Se aşterne un fum albăstriu.
Îşi înseamnă amurgul hotarul,
Se coboară-nserarea pe văi.
Şi se miră de mine măgarul:
” Ce-i cu tine, stăpânule, ce-i?”
Ori mi-i fruntea de soare încinsă,
Ori cu gânduri s-au prins să mă ia-
Tot mai des mi se-arată în vise
O viaţă străină – a mea?
Ce s-aştept eu, sărac din născare,
În cocioaba cu şubrezi uşori,
Îngânând ne-nţeleasa cântare
Din grădina cu privighetori?
Nu, blesteme n-ajung niciodată
În lăcaşul cu gard ferecat,
Prin zăbrelele nopţii se-arată
În amurguri vestmânt minunat.
Când în fiece seară, cu teamă
Pe la poartă mă-ndrept cătinel,
Mă îndeamnă cântarea, mă cheamă,
Mă îmbie vestmântul acel.
Şi atunci în străina cântare
Prind ceva cunoscut să-ntâlnesc
Şi încep să-mi iubesc frământarea,
Şi grădina cu taine-o-ndrăgesc.
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumoasa.Cred ca e un ciclu de mai multe capitole,povestile sunt asemanatoare.
Cu stima...
ALapis
sâmbătă, 30 mai 2015
Minunata postare! Multumesc!
stomff
sâmbătă, 30 mai 2015