Mi-e frică de Tine foarte,
Nu văd mai teribil ceva.
Mă mir de tot și de toate,
Găsind mereu urma Ta.
Pe străzi sânt umbre în cete -
Ele dorm sau, poate, trăiesc?
De pe-ale bisericii trepte
Mi-e frică-napoi să privesc.
Simt mâini pe umeri și nume
În mintea mea nu mai sânt.
Și prind în urechi să-mi sune
Prohoduri ce-au fost de curând.
Biserica vor s-o-ngroape
Norii negrii și reci, cerești.
Eu știu: Ești aici. Aproape.
Și știu: Acolo ești.
5 noiembrie 1902
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok