Pe alt meleag, în depărtare,
Menirea, soarta te-a chemat.
Noi te-am condus cu disperare
Și mulți în urmă au oftat.
Când iarna a bătut în poartă,
Te-ai dus cu primii fulgi de nea,
Luând înflăcărarea sacră
Ce până ieri ne-nsuflețea.
Adio, du-te, mergi în pace,
Să șterg urma ta în vânt.
Păgâna lene se va-ntoarce,
Luându-ne părtași curând.
Și nici o mistică-ntrebare
De-acum nu vom mai dezlega
Și-nmiez de noapte,-n taina mare,
Sub lună nu vom mai visa.
28 iunie 1901
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok