Poetul ros de îndoială
Stă la răscruce surghiunit.
Se stinge noaptea de sineală,
Mijește-un palid răsărit.
Nu vede în treacut nimica,
Pe ce drumeag s-o ia acum?
Și el simțind că-i frânge frica
Se-oprește surghiunit în drum.
Nădejde-an ochi i se arată,
El n-o-nțelege mai defel...
Va fi o zi, o vreme-odată,
Va fi în fața lui un țel.
31 martia 1900
Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok