Cu tatăl ei spre seară, stătea la geam o fată.
Colo, pe tărm, stăncuțe zburau în sus și-n jos.
-Hei, ploaie, haide ploaie, hai picură odată !
Tu știi că am umbrela pe-un bețișor frumos.
-Acolo-i primăvara. Tu biata mea fetiță
Ești prizoniera iernii, cu chipul gânditor,
Tu porți trandafiria, gingașa ta scufiță...
Auzi cum geme marea ? Să trecem marea-n zbor
-Și mama ? E acolo ? E dincolo de mare?
-Nu.
Spune-mi unde-i mama ?
-Știi, mama a murit...
-Ce-nseamnă astea ?
- Uite, poetul prost apare -
El veșnic umblă, plânge ceva ce s-a sfârșit.
-Ce ?
-Plânge o scufiță , așa...trandafirie.
Și n-are mamă?
-Are, și-i pasă prea puțin:
El vrea să treacă marea întinsă, sinilie,
La Prea Frumosa Doamnă, pe țărmu-i cristalin.
-Și Doamna ceea-i bună? Spre noi n-o mâna dorul ?
E bună. Vremea însă nu-ți pierde așteptând.
Să știi: că niciodată nu umblă cu vaporul
Și-aici pe țărmul nostru nu va veni nicicând.
Curând veni și noapte-n mantaua-i înstelată
Și se sfâșie vorba dintre bătrân și fată.
Iulie
1905
Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dana, eu nu ma duc pe alt tărm atata vreme cât exista cineva care ma face sa stau pe acest tărm, atunci cand va zbura sprea alt tărm nu o voi lasa singură...
ALapis
joi, 09 iulie 2015
...mai degraba ne ducem noi pe tarmul lor!
foarte frumoasa poezie...minunata..
multumesc aurel...
danab
marți, 07 iulie 2015
Asta da poezie superbă,
Ma și miram de unde e inspirațiie ,câteodată,
Blok, însă era un visător , visa în taină o fată...
Si o păstra doar el pe Prea Frumosa Doamnă,
S-ar răscula din cer pentru iubirea lui de seamă.
ALapis
marți, 07 iulie 2015
O poezie care se citeşte cu sufletul :) multumesc Aurel
ali
marți, 07 iulie 2015