Iubeam cuvintele de-alint
Și tainica-nflorire-a firii.
Și-abia de o clipă lămurit
Mă bucuram, precum copiii.
Dar când pe câmp în zorii reci
Șopteam chemările neclare,
Știam, prietene pe veci,
Că-mi ești Fecioară-Păzitoare.
Eu, un poet visând, știam
Că n-a avut vreaun geniu știre
De libertate,-așa cum sunt
Eu în nevolnica-mi Slujire.
18 octombrie 1902
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.