eu nici nu-ti voi atinge haina...
si-n somn te voi iubi.si-asa!
dar dincolo de vis e taina
in care dormi, Rusia mea!
tu, tara mea cu-albastre brauri
de balti, cu stufuri si cocori...
incinsa cu paduri si rauri,
cu ochi fierbinti si vrajitori;
in care neamuri felurite
din zari in zari, din vai in vai,
cand noaptea sate-s parjolite,
horesc alaturi de vapai;
pe ale carei campuri, vracii
descanta glia de scaieti,
iar vidmele se-ntind cu dracii
pe drumuri pline de nameti;
si unde viscole-n rafale
lovesc bordeiul din stramosi,
iar fetele ascut pumnale
pentru iubiti necredinciosi;
si unde bate carja vietii
poteci din care-i visul smult,
iar vantul sot ii e tristetii,
starnind legende de demult...
eu zdrentele Rusiei mele
in somnul greu le-am deslusit
si duc infasurat in ele
un suflet gol si pustiit.
batand spre cimitir carare,
plangand pierdutele tarani,
in nopti de-adanca intristare,
cantai aleanul din batrani.
si nu-nteleg cu ce cuvinte
si cui se-nchina versul meu,
ce fata indragii fierbinte
si cred in care dumnezeu?
pamant al patriei iubite,
un vis neintinat mi-l stiu
caci tu pe-ntinderi nesfarsite
ai leganat un suflet viu.
dar dincolo de vis e taina
in care dormi, Rusia mea.
nu-ti voi atinge inca haina
si-n somn te voi iubi!si-asa!
24 septembrie 1906
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok