Sânt ani de-atunci și-mi stăruie în minte
Nesomnul meu din noapte-aceea grea,
Când inima-mi zvâgnea în cer fierbinte
Și cugetul amar mă tulbura.
Din visele-amuțind în depărtare,
În temnița-mi deodată-am auzit
O rugă parcă, parcă o chemare,
Un glas obscur, teribil, vlăguit.
O fi gemut, păgân, un suflet oare?
Și inimile-atunci sau întâlnit?
Îți știu prea bine fața schimbătoare,
Prietene, dușman pân' la sfârșit.
27 iunie 1901
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc Aurel!
ioana
duminică, 09 august 2015