Știu ceasul morții mele-amare,
Alerg spre timpuriu-mi schit.
M-am smuls și din îmbrățișare,
Dar el în cale mi-a ieșit.
Ba mai aproape, ba departe
Îmi pare rău că-l aud strigând -
Mă-ncearcă-o spaimă peste poate
Și o tristețe de mormânt.
Și la răscruce - ars de teamă -
Mă-piedic, țip din răsputeri...
Cu-o albă zână el mă cheamă,
Cu-o lumânare-n depărtări...
Și eu - ființă vlăguiță -
Mă-ntorc în lumea asta iar,
La suferința nesfârșită,
La dragostea fără hotar.
13 aprilie 1902
Traducerea Emil Iordache.
Volumul '''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.