Târziu e și-ntuneric. Mă-ndrept către ieșire,
Biserica se-ntrece-n veselii.
Seninul drum sfârși-voi, n-aștept vreo întâlnire,
Ca la intrare, neștiut voi fi.
În taină, suspinarea din cea din urmă dată
Și ultima privire, cuvântul ultim stors.
Și bezna ce-i în preajmă de-un gând srăluminată.
Seninii ani nicicând n-am timp de-ntors.
În altă beznă, fără puterea de-altădată,
Tăcut mă-ndepărtez de țărmul cel senin.
N-am să-l mai văd de-acuma, se pare, niciodată
Și împreună-n veci n-o să mai fim.
6 iunie 1901
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.