În stepa lumii, largă, mohorâtă,
În taină trei izvoare au țâșnit:
Izvorul tinereții se-ntărâtă,
Lucește, – aleargă, cântă repezit.
Cel al Castaliei, în largul zării,
Inspiră pe proscriși fără noroc.
Iar ultimul, cel rece, al uitării,
Alină dulce-al sufletului foc.
1827
Traducere Ștefan Aug. Doinaș
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Puşkin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.