Iubirea mea-ți trezește-n carne pruncii, plăcerea albă-n sâni de-a alăpta.
Sus căi lactee, - lapte-n cana mea țâșnit din dulcele venin al lunii.
Ce
Canon mănos se deslușea
în preajma ta, dând împliniri poruncii!
Și aur mult ți se-aducea în uncii
la chinul nașterii.
Nășteai o stea
Pe cerul tânăr ca o primenire, încât te cuprindeam, de fericire, ca șarpele-n scriptură mărul sfânt.
Pământ făgăduit și hram și mumă, strămoșii mei la tine se rezumă, și-mi strigă, din țărână, să te cânt.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Andriţoiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.