Lui Mihai Beniuc
Ce laser, aurul! Încă demult
bătea cu raza-i dulce până-n Roma
și, ca fruct rar, își ațâța aroma
către soldatul glorios și stult.
Spre împărat pândea cu ochiul mult,
cu ochiul fix ca din eres fantoma,
iar împăratul luneca prin coma
victoriei, făcând din aur, cult.
Hipnotizat de galbenul tezaur
trecu ca pe-o enigmă Dunărea,
marș spiralat de pe columna sa.
Noi ne-am născut din sânge și din aur.
Râd minele din Munții Apuseni
cu dinți de aur peste vremi-străvremi.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Andriţoiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.