Frumoasă de neuitat
a fost ziua
în care am găsit în cutia poștală
ariciul
De fapt nu era
cum l-am zărit în prima clipă
scăldat în lumina surdă a logicii formale
nu era un arici
ci se arătau doar rămășițele lui
nepământești
Un
arici mort
superb superb
înrudit blând cu moliciunea unei actinii
dar și cu orgoliul trandafirilor amărui
noaptea murind
pe pieptul femeilor
un cadavru dacă se poate numi astfel
aproape sublim
evadat din legile surde
ale putredei degradări
un stârv înmiresmat de un farmec amețitor
pe care și astăzi îl păstrez
ca pe o fascinantă floare presată
într-o carte nescrisă
Superb aproape sublim
ariciul mort
din cutia poștală
frumoasă de neuitat a fost
cândva ziua aceea
după care mereu
iarăși și iarăși
aceleași scrisori
maculate de ștampile
de șiretenii mediocre
aceleași rânduri lungi și târzii
pustiite cuvinte
pe care oricând le pot citi
fără a desface vreodată
maculatele plicuri.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Lungu